90% din idei, bune sau proaste, imi vin cand fac dus. Daca asta nu vi se pare trist, puneti la socoteala ca nu fac dus in fiecare zi* – de obicei fac cand e timpul sa ma spal pe cap. Ceea ce ma aduce la tema de azi.
“Masati pielea capului” – expresia asta apare in toate ghidurile de spalat pe cap, si e tampita. Nu poti masa pielea capului, ea este acoperita de par**. Ghidurile astea deci sunt concepute pentru oameni fara par.
Si chiar si asa, pentru ca o piele sa fie masata, trebuie sa fie cat de cat mobila. Dar majoritatea lumii nu are atata grasime in cap cat sa aiba pielea atat de maleabila sa poata fi cu adevarat masata, sa fim seriosi. Acum e si mai clar pentru cine sunt concepute ghidurile de spalat capul.
** carcotasii ar putea spune ca parul nu impiedica masajul, la urma urmei poti face masaj unui caine – da, dar nimeni nu spune ca maseaza pielea cainelui. A-ha!
Daca ai cumva de gand sa comentezi “hei, io am avut lapsus cu lapsus”, inchide tabu cu blogu asta, inchide ochii si numara pana la 5, si chances are ca o sa uiti ca ai citit postul asta.
Da, o noua categorie! Gastrotopia, in care vom discuta tot ce tzine de acel lucru pe care cu totii il facem cu placere, mancatul.
A nu se confunda topul care urmeaza cu un top deserturi, sau top mancaruri – am ales aici strict gustari relativ usor accesibile, care pot fi mancate intr-o dupa-masa, pe scurt papa bun.
O ultima mentiune: TOT (minus .4) ce e aici este si mai bun daca e mancat impreuna cu biscuiti – recomand 5 Minute cu ciocolata, Leibniz cu unt, sau digestivi varsati. \m/
5. Inghetata - clasica inghetata nu trebuie omisa din nicio lista de papa bun. Cea mai buna e evident cu ciocolata, dar nici alea cu visine sau cirese nu sunt de kkt.
4. Merdenele – acum 5 ani probabil ar fi fost mai sus in top; merdenelele cu cola faceau parte din dieta mea zilnica. Intre timp am intrat la Poli si stomacul meu a reactionat corespunzator, asa incat merdenelele sunt acum o ocazie rara dar pe deplin apreciata. De la nea Mihai, evident (din Amzei, pt inculti).
3. Struguri cu iaurt – strugurii si iaurtul cu fructe sunt super, dar combinate isi dezvaluie adevarata forta gastronomica. Recomand struguri negri, si iaurt Tnuva, preferabil de capsuni sau asa ceva, dupa gusturi
2. Compot cu visine – visinile sunt cele mai marfa fructe, iar sub forma de compot sunt the ultimate refreshment. Recomand si compotul facut in casa, dar si cel cumparat si de samburi curatat.
1. Ciocolata neagra – nu exista nimic mai bun decat ciocolata neagra. In ea se afla insasi bucuria de a trai. Momentan alternez intre diferitele variante de la Heidi (cu exceptia oripilantei cu chilli si sare, cine a inventat kktu ala), dar bineinteles ca si alea mai scumpe ruleaza cand mai prind
Există oare suflet, sau tot ceea ce ține de trăirile, de sentimentele noastre, este coordonat tot de creier. Nu încerc să fac o analiză anatomică sau teologică, pentru că nu mă pricep la aceste domenii. De fapt nu mă pricep la nimic în legătură cu ce abordez, cel puțin în cazul de față. Deci, deși s-a descoperit, se pare, că după moarte, într-un mediu care nu permite evaporarea, corpul uman își pierde aproximativ 20-21 de grame, sunt încă sceptic cu privire la existența fizică a sufletului. Încep să îmi pun întrebări atunci, având în vedere că abilitățile intelectuale depind de circumvoluțiunile de pe creier, cele atletice de structură musculară și osoasă, dacă și mărimea sufletului poate deosebi indivizii. Adică, sunt oamenii care au un suflet mai mare, vorbind din punct de vedere fizic, și care simt mai mult decât ceilalți, sunt mai predispuși la emoție, la sentimente, la apropiere umană?0 Dacă e așa, s-ar putea oare descoperi acest lucru încă din timpul vieții?, am putea să folosim acest aspect în relațiile interumane, s-ar putea oamenii clasifica după acest criteriu? Ar apărea diferite articole în ziarele de scandal cu titluri de genul “incredibil, EL este omul cu 30 de grame de suflet”, sau am putea să ne punem în prezentările de pe site-urile de matrimoniale: “Bărbat bine, 1.85, 80 de kilograme, blond, ochi albaștrii, 25 de grame de suflet”. Bineînțeles că asta ar conta foarte mult, mai ales dacă cineva vrea o relație serioasă, s-ar uita în primul rând la acest aspect gândindu-se că o persoană cu suflet mai mare iubește mai mult, este mai mărinimoasă, altruistă, un om bun în definitiv. Mă întreb de asemenea cum se comportă sufletul în situații extreme (inamorare, despărțire, pierderea cuiva drag…), adică cum ar fi să vină într-o zi un prieten la tine și să îți zică : “Bă, de când m-am despărțit de Simona am pierdut vreo 7 grame de suflet” sau “Mă simt așa de bine de când s-a născut ăla micu’, sigur am pus vreo 5 grame de suflet..”. Eu cred totuși că ne pierdem în detalii, și oricâte zeci de grame ar cântări un suflet, nu pot face nimic când sunt înconjurate de câteva zeci de kilograme de indiferență.
