i-am zis ca nu l-as folosi pentru rau ci pentru bine, as tweetui despre lucruri interesante, ca asta de exemplu.
cica pot sa folosesc foarte bine blogtopia pt treburi d-astea. pha!
octombrie 22, 2008
Contrarevolutie. Stanculescu si Chitac au inceput lupta impotriva sentintei
TEAPA CREDEATI CA AM SCRIS UN POST NOU DE FAPT NU E NIMIC DECAT UN NON SEQUITUR
NON SEQUITURS RULE
octombrie 18, 2008
Daca va place muzica…
…nu mergeti sa vedeti in concert formatia Snails. Am fost ieri pe neve in Laptarie si am asistat la probabil cel mai ne-roachenrol concert ever.
septembrie 19, 2008
Cum se face ca…
…niciodata nu avem lapsus cu cuvantul ‘lapsus’ ?
Daca ai cumva de gand sa comentezi “hei, io am avut lapsus cu lapsus”, inchide tabu cu blogu asta, inchide ochii si numara pana la 5, si chances are ca o sa uiti ca ai citit postul asta.
septembrie 17, 2008
Indienii le au cu drepturile femeii
Reality sou in India, unde o gagica are rolu de a-si bate joc de cei doi concurenti. Sa vedem ce se intampla cand se incing spiritele 
septembrie 15, 2008
Gastrotopia Presents: Top 5 Gustari
Da, o noua categorie! Gastrotopia, in care vom discuta tot ce tzine de acel lucru pe care cu totii il facem cu placere, mancatul.
A nu se confunda topul care urmeaza cu un top deserturi, sau top mancaruri – am ales aici strict gustari relativ usor accesibile, care pot fi mancate intr-o dupa-masa, pe scurt papa bun.
O ultima mentiune: TOT (minus .4) ce e aici este si mai bun daca e mancat impreuna cu biscuiti – recomand 5 Minute cu ciocolata, Leibniz cu unt, sau digestivi varsati. \m/
5. Inghetata - clasica inghetata nu trebuie omisa din nicio lista de papa bun. Cea mai buna e evident cu ciocolata, dar nici alea cu visine sau cirese nu sunt de kkt.
4. Merdenele – acum 5 ani probabil ar fi fost mai sus in top; merdenelele cu cola faceau parte din dieta mea zilnica. Intre timp am intrat la Poli si stomacul meu a reactionat corespunzator, asa incat merdenelele sunt acum o ocazie rara dar pe deplin apreciata. De la nea Mihai, evident (din Amzei, pt inculti).
3. Struguri cu iaurt – strugurii si iaurtul cu fructe sunt super, dar combinate isi dezvaluie adevarata forta gastronomica. Recomand struguri negri, si iaurt Tnuva, preferabil de capsuni sau asa ceva, dupa gusturi 
2. Compot cu visine – visinile sunt cele mai marfa fructe, iar sub forma de compot sunt the ultimate refreshment. Recomand si compotul facut in casa, dar si cel cumparat si de samburi curatat.
1. Ciocolata neagra – nu exista nimic mai bun decat ciocolata neagra. In ea se afla insasi bucuria de a trai. Momentan alternez intre diferitele variante de la Heidi (cu exceptia oripilantei cu chilli si sare, cine a inventat kktu ala), dar bineinteles ca si alea mai scumpe ruleaza cand mai prind
august 25, 2008
Sufleţelul meuuuuu
Există oare suflet, sau tot ceea ce ține de trăirile, de sentimentele noastre, este coordonat tot de creier. Nu încerc să fac o analiză anatomică sau teologică, pentru că nu mă pricep la aceste domenii. De fapt nu mă pricep la nimic în legătură cu ce abordez, cel puțin în cazul de față. Deci, deși s-a descoperit, se pare, că după moarte, într-un mediu care nu permite evaporarea, corpul uman își pierde aproximativ 20-21 de grame, sunt încă sceptic cu privire la existența fizică a sufletului. Încep să îmi pun întrebări atunci, având în vedere că abilitățile intelectuale depind de circumvoluțiunile de pe creier, cele atletice de structură musculară și osoasă, dacă și mărimea sufletului poate deosebi indivizii. Adică, sunt oamenii care au un suflet mai mare, vorbind din punct de vedere fizic, și care simt mai mult decât ceilalți, sunt mai predispuși la emoție, la sentimente, la apropiere umană?0 Dacă e așa, s-ar putea oare descoperi acest lucru încă din timpul vieții?, am putea să folosim acest aspect în relațiile interumane, s-ar putea oamenii clasifica după acest criteriu? Ar apărea diferite articole în ziarele de scandal cu titluri de genul “incredibil, EL este omul cu 30 de grame de suflet”, sau am putea să ne punem în prezentările de pe site-urile de matrimoniale: “Bărbat bine, 1.85, 80 de kilograme, blond, ochi albaștrii, 25 de grame de suflet”. Bineînțeles că asta ar conta foarte mult, mai ales dacă cineva vrea o relație serioasă, s-ar uita în primul rând la acest aspect gândindu-se că o persoană cu suflet mai mare iubește mai mult, este mai mărinimoasă, altruistă, un om bun în definitiv. Mă întreb de asemenea cum se comportă sufletul în situații extreme (inamorare, despărțire, pierderea cuiva drag…), adică cum ar fi să vină într-o zi un prieten la tine și să îți zică : “Bă, de când m-am despărțit de Simona am pierdut vreo 7 grame de suflet” sau “Mă simt așa de bine de când s-a născut ăla micu’, sigur am pus vreo 5 grame de suflet..”. Eu cred totuși că ne pierdem în detalii, și oricâte zeci de grame ar cântări un suflet, nu pot face nimic când sunt înconjurate de câteva zeci de kilograme de indiferență.
iulie 26, 2008
Catelandrii
GRIG Am devenit sclavii corporatiilor, asa ca nu prea avem timp de blogtopat in timpul saptamanii. Dar iata ca putem profita de weekend sa ne mai flexam muschii debatopeici. Tibi a pus problema: ce rasa e mai demna de iubire, oamenii sau cainii?
Evident daca intrebarea ar fi “cine preferi sa dispara de pe fatza pamantului, oamenii sau catelusii?” normal ca as alege sa moara griveii – dar nu pentru ca iubesc mai mult oamenii ca rasa, ci pentru ca o parte din ei sunt mai demni de iubirea mea decat cateii. Cu cat imparti rasa umana in parti mai mici, cu atat devine mai meritorie de afectiunea mea.
Bineinteles, recunosc si potentialul de a realiza lucruri marete al omenirii, dar asta e alta problema – noi discutam despre pretuit multimea de oameni care exista acu pe pamant, asa cum sunt ei acum.
Iar acum, analogia care va face totul clar si limpede: sa zicem ca exista zei, si cineva ii intreaba pe cine iubesc mai mult, pe tovarasii zei sau pe banalii omuleti. Atunci Zeus are 3 variante de raspuns:
- Pe oameni – caz in care e un zeu de treaba.
- Pe zei – caz in care e un zeu bulangiu.
- Pe nimeni, se iubeste doar pe el (si eventual gasca lui*) – caz in care e un evil badass.
Ei bine, eu vreau sa fiu un evil badass de treaba.
* sa fie clar, in gasca lu Zeus pot sa fie si zei, si oameni
TIBI Problema pe care am ridicat-o, de fapt, este “daca iubesti animalele atunci iubesti si oamenii”? Sa ne intelegem de la inceput, este un citat cretin peste care am dat pe net si pe care am dorit sa-l discreditez cat mai repede. Eu nu sunt in masura sa raspund categoric la problema autoridicata, in principal pentru ca nu exista dragoste in mine pentru animale. Imi plac, sunt dragute, interesante, jucause si foarte des si gustoase (si nici nu am placeri sadice din suferinta lor) dar nu am avut ocazia sa ma atasez emotinal de ele si nici nu mi-as dori. Imi place sa pastrez o distanta psihologica intre mine si cina mea. De aceea, pentru a-mi atinge scopul nobil, te-am folosit pe tine Grigore, notoriu pentru dragostea ta pentru animale dar si pentru ura ta pentru omul ce nu iti este imediat apropiat.
Daca ma raportez la intrebarea initiala, problema a fost rezolvata scurt: nu, daca iubesti animalele nu implica sa iubesti si oamenii. De multe ori este invers, deoarece oamenii care iubesc animalele isi irosesc sentimentele pe niste fiinte incapabile sa se bucure de ele. Dar aceasta discutie deja a avut loc.
Raspunsul tau la intrebarea reformulata de tine, este unul mai degraba defensiv si echilibrat decat o transare categorica a unei probleme care te framanta. Iti plac si oamenii si cainii dar nu vrei sa iti declari dragostea pentru nicio categorie pentru a nu intra in contradictie cu pozitia pe care ai luat-o de mult timp (anume, de a nu te implica emotional in nicio problema in care decizia relatiei depinde si de altcineva/altceva). Astfel, tu elimini posibilitatea unei tradari sentimentale deoarece singurele relatii emotionale pe care le accepti sunt cele care depind numai de tine* : iubesti muzica, cainii si familia, cele trei lucruri care niciodata nu iti vor putea refuza avansurile afective.
*sau sunt implicite Continuă →
